Tradiţie şi istorie
Cehii au fost printre ultimele populaţii colonizate în Banat de Imperiul Habsburgic, începând cu anii 20 ai secolului al 19-lea. Din cele nouă aşezări compacte cehe au rămas doar şase sate locuite de cehi în zona Clisurii Dunării. După 1990 statul ceh sprijină dezvoltarea comunităţii cehe în domeniul economiei, culturii şi al învăţământului.
Satele cu populaţie cehă din sudul Banatului înconjurate de populaţie de origine sârbă şi română constituie un fenomen cultural unic. Datorită aşezării lor geografice izolate, limba cehă, obiceiurile şi modul tradiţional de cultivare a pământului şi organizare a gospodăriei s-au conservat perfect, această comunitate reprezentând o valoare culturală şi istorică inestimabilă.
Conform ultimului recensământ din 2002, numărul etnicilor cehi care trăiesc în România este de 3 938 de persoane (în 1992 erau 5 800).
Majoritatea lor locuieşte în şase sate din zona Clisurii Dunării: Gerník (512 persoane), Svatá Helena (507 persoane), Bigr (229 persoane), Rovensko (150), Eibenthal 500 şi Šumice 143 persoane, iar îndeletnicirea de bază o constituie agricultură.
Cehii din România numiţi în limbajul popular din Banat „pemi”(cuvânt care derivă din „boemi” sau „boemieni” – locuitori ai Boemiei) au fost printre ultimele populaţii colonizate în Banat de Imperiul Habsburgic.
Colonizarea lor s-a produs în trei valuri sau etape principale: 1823, 1827, 1862, ca o consecinţă a nevoii de a popula teritoriile slab locuite, de a defrişa pădurile şi a asigura împreună cu locuitorii satelor româneşti paza graniţelor.
Foto: DescoperimRomania.ro
[su_custom_gallery source=”media: 676,708,707,706,705,704,703,702,701,700,699,698,697,696,695,694,693,692,691,690,689,688,687,686,685,684,683,682,681,680″ limit=”100″ link=”lightbox” width=”120″ height=”120″ title=”never”]